REZUMAT
Conceperea unui copil pe durata minorităţii perturbă nu doar relaţiile sociale, ci şi sistemul de drept, care se vede confruntat cu nevoia de a găsi un echilibru între conservarea şi dezvoltarea vieţii de familie dintre părintele minor şi copilul său şi parametrii autorităţii părinteşti, ce a fost concepută având ca premisă capacitatea deplină de exerciţiu a părintelui. În prezenta lucrare ne-am propus să analizăm modul în care legiuitorul român a găsit sau nu acest echilibru şi, mai cu seamă, statutul juridic al părintelui lipsit de capacitate de exerciţiu în contextul cadrului normativ actual. Sub acest aspect, într-o primă parte a lucrării am arătat, în mod succint, care este corelaţia dintre capacitate civilă de exerciţiu şi autoritatea părintească. Ulterior, atenţia s-a îndreptat spre regimul juridic comun aplicabil părintelui ce nu are capacitate deplină de exerciţiu, reglementat de art. 490 C. civ., fiind subliniate cu predilecţie provocările pe care acesta le presupune în procesul de aplicare coordonată cu alte instituţii şi norme juridice, dar şi care sunt diferitele ipoteze ce ar putea fi identificate şi implicaţiile fiecăreia. Următoarea secţiune a fost dedicată regimului juridic special al mamelor minore, reglementat de Legea nr. 147/2024, în privinţa căruia au fost evidenţiate multiplele carenţe ale actului normativ, dar şi, succint, implicaţiile finale.
În final, concluzia noastră a fost aceea că prin concepţiunea unui copil anterior dobândirii de către părinte a capacităţii de exerciţiu se produce o importantă bulversare a sistemului juridic, care însă nu este legată în totalitate de împrejurarea ca atare, cât mai degrabă de lipsa unei viziuni coerente a legiuitorului în materie.
Cuvinte-cheie: părinte minor, autoritate părintească, capacitate de exerciţiu, drepturi, îndatoriri.
QUAND LES ENFANTS ONT DES ENFANTS. UNE BRÈVE ANALYSE DE LA PARENTALITÉ MINEUR
RÉSUMÉ
Concevoir un enfant en minorité ébranle non seulement les relations sociales mais aussi le système judiciaire, qui se voit confronté à la nécessité de trouver un juste équilibre entre la conservation et le développement de la vie familiale entre l’enfant mineur et son enfant et les paramètres d’autorité parentale, qui a été conçue en ayant comme prémisse la capacité civile du parent. Dans le présent article, nous cherchons à analyser comment le législateur roumain a réussi, ou non, à trouver cet équilibre et, plus encore, le statut judiciaire dans le cadre judiciaire existant du parent dépourvu de capacité civile.
Ainsi, nous avons brièvement esquissé la corrélation entre capacité civile et autorité parentale dans une première section. Ensuite, nous nous sommes concentrés sur le régime judiciaire général du parent incapable, prévu par l’article 490 du Code civil, en soulignant principalement les défis qu’il présente lorsqu’il doit être appliqué en conjonction avec d’autres concepts et normes judiciaires, mais aussi les différentes hypothèses qui peuvent être identifiées et leurs implications. La section suivante
est consacrée au régime judiciaire spécial des mères mineures, prévu par la Loi n. 147/2020, au sujet de laquelle les multiples lacunes de l’acte normatif ont été soulignées, mais aussi, brièvement, leurs dernières implications.
Au final, nous en sommes arrivés à la conclusion que concevoir un enfant avant que le parent ait droit à la capacité civile ébranle considérablement le système judiciaire. Toutefois, l’effet n’est pas dû au fait lui-même, mais plutôt au manque de vision cohérente du législateur en la matière.
Mots-clés: parent mineur, autorité parentale, capacité civile, droits, devoirs.
WHEN CHILDREN HAVE CHILDREN. A BRIEF ANALYSIS OF UNDERAGE PARENTHOOD
ABSTRACT
Conceiving a child during minority shakes not only the social relations but the judicial system also, which sees itself faced with the need to strike a proper balance between conserving and developing the family life between the minor child and his or her child and the landmarks of parental authority, which was conceived having as a premise the civil capacity of the parent. In the current paper, we aim to analyze how the Romanian legislator has managed, or not, to find this balance, and, more so, the judicial status in the existing judicial framework of the parent who lacks civil capacity.
Thus, we briefly sketched the correlation between civil capacity and parental authority in a primary section. Then, we have focused on the general judicial regime of the parent who lacks civil capacity, provided by Article 490 of the Civil Code, underlining mainly the challenges it presents when having to be applied in conjunction with other judicial concepts and norms, but also the different hypotheses that may be identified and their implications. The next section is dedicated to the special judicial regime of minor mothers, provided by Law no. 147/2020, in regards to which the multiple shortcomings of the normative act were highlighted, but also, briefly, their final
implications. In the end, we have concluded that conceiving a child before the parent is entitled to civil capacity significantly shakes the judicial system. Still, the effect is not due to the fact itself, but rather to the lack of a coherent vision of the legislator in this matter.
Keywords: minor parent, parental authority, civil capacity, rights, duties.
Articol publicat în RDF nr. 2/2024