REZUMAT
Lucrarea analizează problematica ascultării copilului în procedurile administrative şi judiciare care îl privesc (cu un accent special pe procedura divorţului), propunându-şi să evidenţieze particularităţile principale ale acestui drept special ce aparţine copilului şi să lămurească o serie de aspecte care par să fi fost deficitar implementate în practică.
Printre altele, am încercat să identificăm, cu argumente, domeniul de aplicare al dreptului copilului de a fi ascultat în procedurile judiciare, să lămurim care sunt funcţiile ascultării şi cum ar trebui acestea integrate în procedură, să determinăm relevanţa opiniei copilului în procesul decizional şi modul în care acesta interferează cu silogismul din spatele unei anumite soluţii şi să evidenţiem felul în care copilul ar trebui să fie efectiv ascultat, mai ales în procedurile de divorţ.
Concluzia generală este aceea că ascultarea copilului este un proces mult mai complex decât pare la o primă vedere, iar această complexitate decurge din particularităţile celui ascultat, din scopul pentru care are loc ascultarea şi din procedura după care aceasta se derulează. Nu de puţine ori însă, în practică, ascultarea este deficitară pentru că nu este adecvat derulată sau pentru că i se acordă funcţii ori finalităţi eronate. În orice caz, trebuie avut în vedere că, indiferent dacă este vorba de o procedură administrativă ori judiciară, în esenţa lor, funcţiile şi condiţiile ascultării rămân aceleaşi. Totuşi, natura diferită a procedurii poate conduce la consecinţe deosebite, atunci când dreptul copilului de a fi ascultat nu este respectat sau ascultarea se derulează neconform.
Cuvinte-cheie: ascultarea copilului, procedură, funcţii, notar public, judecător, divorţ, vârstă, maturitate.
I SEE YOU. OU SUR L’ÉCOUTE DES ENFANTS DANS LES PROCÉDURES ADMINISTRATIVES ET JUDICIAIRES LES CONCERNANT, AVEC UN ACCENT SUR LES PROCÉDURES DE DIVORCE
RÉSUMÉ
Ce document analyse la question de l’écoute des enfants dans les procédures administratives et judiciaires les concernant (avec un accent particulier sur les procédures de divorce), afin de mettre en évidence les principales caractéristiques de ce droit spécial appartenant aux enfants et de clarifier un certain nombre d’aspects qui semblent avoir été mal mis en oeuvre dans la pratique. En particulier, nous avons tenté d’identifier, de manière argumentée, l’étendue du droit de l’enfant à être entendu dans les procédures judiciaires, de clarifier les fonctions de l’audition et la manière dont elles doivent être intégrées dans la procédure, de déterminer la pertinence de l’opinion de l’enfant dans le processus décisionnel et la manière dont elle interfère avec le syllogisme sous-jacent à une solution particulière, et de mettre en évidence la manière dont l’enfant doit effectivement être entendu, en particulier dans les procédures de divorce.
La conclusion générale est que l’écoute des enfants est un processus beaucoup plus complexe qu’il n’y paraît à première vue, et que cette complexité découle des particularités de l’auditeur, de la finalité de l’écoute et de la procédure dans laquelle elle s’inscrit. Il n’est cependant pas rare que, dans la pratique, l’écoute soit déficiente parce qu’elle n’est pas correctement menée ou parce qu’on lui attribue des fonctions ou des objectifs erronés. En tout état de cause, il convient de garder à l’esprit que, qu’il s’agisse d’une procédure administrative ou judiciaire, les fonctions et les conditions de l’audience restent essentiellement les mêmes. Toutefois, la nature différente de la procédure peut entraîner des conséquences particulières lorsque le droit de l’enfant à être entendu n’est pas respecté ou que l’audition se déroule de manière irrégulière.
Mots-clés: audience de l’enfant, procédure, fonctions, notaire, juge, divorce, âge, maturité.
I SEE YOU. OR ON LISTENING TO CHILDREN IN ADMINISTRATIVE AND JUDICIAL PROCEEDINGS CONCERNING THEM, WITH A FOCUS ON DIVORCE PROCEEDINGS
ABSTRACT
The paper analyses the problem of the right of the child to be heard in administrative and judicial proceedings that refer to him (with a special focus on the divorce procedure). It aims both to underline the main particularities of this special right belonging to the child and to clarify a series of aspects that seem to have been wrongly implemented in practice.
Among others, we have tried to identify, by arguments, the scope of the child’s right to be heard in the judicial proceedings, to clarify the functions of the hearing and how they should be integrated into the procedure, to determine the relevance of the child’s opinion in the process of decision making and how it interferes with the syllogism behind a given solution, and to underline how the child should be heard, mainly in divorce proceedings.
The general conclusion is that the child’s hearing is a way more complex process than it may look at first glance, and this complexity derives from the particularities of the one who is being heard, the aim of the hearing, and the procedure under which the hearing takes place. Often, in practice, the child’s hearing is deficient either because it is not properly run or because it is given the wrong functions or scopes. In any case, it must be considered that no matter if the procedure is administrative or judicial, the scope of the child’s hearing and its conditions remain the same at their core. Still, the different nature of the proceeding may lead to distinct consequences in those cases in which the child’s right to be heard is breached or the hearing is wrongly run.
Keywords: child hearing, procedure, functions, public notary, judge, divorce, age, maturity
Articol publicat în RDF nr. 1/2024