REZUMAT
Prezentul articol îşi propune să evidenţieze câteva aspecte esenţiale referitoare la problematica adopţiei copiilor cu nevoi speciale. Aceste nevoi reprezintă o provocare majoră nu doar pentru familia adoptatoare, ci şi pentru instituţiile statului şi pentru societate în ansamblul ei. Deşi expresia „copil greu adoptabil” a fost eliminată din discursul juridic şi instituţional, complexitatea situaţiei acestor copii şi necesitatea conştientizării realităţilor pe care le înfruntă rămân actuale. Adopţia oferă copiilor cu nevoi speciale nu doar accesul la un cămin familial, ci şi şansa unei dezvoltări emoţionale şi psihosociale autentice. Mediul familial, afecţiunea şi sprijinul emoţional pot avea un rol esenţial în procesul de recuperare şi integrare a acestor copii. Adopţia vindecă răni şi face ca viaţa să redevină un dar pentru copiii adoptaţi. În acest context, este important de subliniat că mulţi dintre aceşti copii, care în mod frecvent ajung să fie trataţi doar ca cifre statistice, au nevoie de dragostea necondiţionată a părinţilor adoptivi, dar şi de sprijinul constant al instituţiilor responsabile, inclusiv prin servicii specializate post-adopţie. Actualul cadru legislativ, alături de iniţiativele agenţiilor guvernamentale, ale organizaţiilor non-guvernamentale şi ale unor actori individuali implicaţi activ în protejarea interesului superior al copilului, reflectă preocuparea societăţii pentru identificarea de soluţii durabile în vederea integrării copiilor cu nevoi speciale într-un mediu familial adecvat. Totuşi, în pofida progreselor înregistrate în
reforma politicilor sociale din România, sistemul de protecţie a copilului necesită în continuare îmbunătăţiri. Una dintre direcţiile prioritare ar trebui să vizeze combaterea prejudecăţilor existente la nivelul mentalităţii colective, care constituie adesea un obstacol în calea asigurării unui tratament egal şi demn pentru toţi copiii, inclusiv pentru cei cu nevoi speciale.
Cuvinte-cheie: adopţie, copil cu nevoi speciale, dizabilităţi, abandon, profil public, statistici.
LE MIRACLE DE L’ADOPTION DES ENFANTS À BESOINS PARTICULIERS
RÉSUMÉ
Le présent article vise à mettre en lumière plusieurs aspects essentiels liés à la problématique de l’adoption des enfants ayant des besoins particuliers. Ces besoins représentent un défi majeur, non seulement pour la famille adoptive, mais également pour les institutions de l’État et pour la société dans son ensemble. Bien que l’expression «enfant difficilement adoptable» ait été retirée du discours juridique et institutionnel, la complexité des situations vécues par ces enfants et la nécessité de sensibiliser l’opinion publique à leurs réalités demeurent pleinement d’actualité. L’adoption offre à ces enfants non seulement l’accès à un cadre familial stable, mais également la possibilité d’un développement émotionnel et psychosocial authentique. Le milieu familial, l’affection et le soutien émotionnel jouent un rôle fondamental dans le processus de rétablissement et d’intégration de ces enfants. L’adoption a le pouvoir de panser les blessures profondes et de redonner un sens à la vie des enfants adoptés. Dans ce contexte, il convient de souligner que bon nombre de ces enfants, souvent réduits à de simples données statistiques, ont besoin non seulement de l’amour inconditionnel des parents adoptifs, mais aussi d’un accompagnement institutionnel constant, notamment par le biais de services spécialisés d’accompagnement post-adoption. Le cadre juridique actuel, soutenu par les initiatives des agences gouvernementales, des organisations non gouvernementales ainsi que par l’engagement d’acteurs individuels oeuvrant dans l’intérêt supérieur de l’enfant, témoigne de la volonté sociétale de trouver des solutions durables permettant l’intégration effective des enfants ayant des besoins particuliers dans des foyers adaptés. Néanmoins, malgré les avancées significatives enregistrées dans la réforme des politiques sociales en Roumanie, le système de protection de l’enfance nécessite encore des améliorations structurelles substantielles. L’une des priorités majeures devrait être la transformation des mentalités collectives, en particulier à travers la lutte contre les préjugés persistants qui freinent l’accès de tous les enfants – y compris ceux ayant des besoins spécifiques – à un traitement égal et digne.
Mots-clés: adoption, enfant à besoins particuliers, handicap, abandon, profil public, statistiques.
THE MIRACLE OF ADOPTION FOR CHILDREN WITH SPECIAL NEEDS
ABSTRACT
This article seeks to examine several essential dimensions concerning the adoption of children with special needs. These needs pose a substantial challenge not only for adoptive families but also for state institutions and society as a whole. Although the term “hard-to-adopt child” has been removed from legal and institutional terminology, the complexity of these children’s circumstances and the imperative to raise awareness regarding their specific needs remain pressing issues. Adoption provides children with special needs not only with access to a permanent family environment but also with the opportunity for genuine emotional and psychosocial development. A stable family context, emotional support, and affection can play a vital role in the recovery and long-term integration of these children. Adoption has the potential to heal emotional trauma and restore a sense of meaning and value to the lives of adopted children. It is particularly important to emphasize that many of these children, frequently reduced to mere statistics, require not only the unconditional love of adoptive parents but also the sustained involvement of competent institutions, including the provision of specialized post-adoption services. The current legal framework, together with the initiatives of governmental bodies, non-governmental organizations, and committed individuals acting in the best interest of the child, reflects a growing societal concern for identifying sustainable solutions to ensure the integration of
children with special needs into suitable family settings. Nevertheless, despite notable progress in the reform of Romania’s social policies, the child protection system remains in need of further structural improvements. One of the key priorities should be the transformation of prevailing societal attitudes, particularly by addressing the persistent biases that hinder the provision of equal and dignified treatment for all children, including those with special needs.
Keywords: adoption, child with special needs, disabilities, abandonment, public profile, statistics.
Online:
