REZUMAT
Studiul de faţă este structurată pe două părţi, prima analizând exhaustiv instituţia adopţiei internaţionale, care, deşi este o măsură subsidiară adopţiei interne, rămâne totuşi o soluţie la îndemâna unui cerc restrâns de persoane, iar cea de‑a doua concentrându‑se pe problema adopţiei la nivel internaţional de către persoanele LGBT+ sau cuplurile de acelaşi sex.
Adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România, de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate, este posibilă doar dacă acesta se află în evidenţa Autorităţii Naţionale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii (ANDPDCA) şi numai în următoarele situaţii: adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al IV‑lea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei; adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român; adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită. Condiţiile şi procedura specială (procedura prealabilă, evaluare, atestare, deschiderea procedurii adopţiei internaţionale, potrivirea dintre copil şi adoptator/familia adoptatoare, încuviinţarea adopţiei internaţionale, efectele adopţiei internaţionale, monitorizarea postadopţie şi chiar anumite sancţiuni) sunt problemele punctuale tratate în această parte a studiului. Un alt aspect esenţial legat de adopţia internaţională priveşte dreptul adoptatului de a fi informat în legătură cu adopţia, chiar CEDO statuând că un copil are dreptul să‑şi cunoască originile, acest drept derivând din noţiunea de viaţă privată.
Adopţia realizată de două persoane de acelaşi sex este interzisă în dreptul român, aşa cum stipulează art. 462 alin. (3) C. civ. Conform reglementărilor actuale, două persoane nu pot adopta împreună copii, nici simultan şi nici succesiv, cu excepţia cazului în care sunt soţ şi soţie. Adopţia copiilor de către cuplurile homosexuale reprezintă o provocare juridică şi etică internaţională. Dacă ne raportăm la ţara noastră, această dezbatere poate fi considerată un act de curaj, ţinând cont că nu demult se organiza referendumul în scopul introducerii în Constituţie a unei noi definiţii a căsătoriei. Pe de altă parte, în această perioadă, mai mult decât oricând, chiar în statele conservatoare, se vorbeşte foarte mult despre drepturile persoanelor LGBT+, în general, şi despre dreptul lor de a fi părinte, în special.
În Europa, de la Recomandarea Comitetului de Miniştri din anul 2010 a existat o creştere semnificativă a numărului de ţări care permit adopţia în comun (de la 8 la 17 state) şi adopţia de către cel de‑al doilea părinte (de la 11 la 18 state) în cazul persoanelor LGBT+, în contextul în care în anul 2021 UE este declarată „Zona de libertate LGBTIQ”. În raportul din 2011, comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei a recomandat statelor să acorde aceleaşi drepturi şi beneficii cuplurilor de acelaşi sex ca şi celorlalte, în ceea ce priveşte adopţia, care să constituie o opţiune şi pentru persoanele LGBT+. CEDO a considerat că instituţia adopţiei înseamnă „a oferi copilului o familie, nu o familie cu un copil”, astfel că atunci când interesele copilului contravin interesului celor care doresc să adopte, interesul superior al copilului va fi decisiv. De multe ori, în hotărâri redate în prezentul studiu, Curtea a considerat că deciziile prin care s‑a refuzat aprobarea unor adopţii de către cupluri formate din persoane de acelaşi sex sunt incompatibile cu prevederile Convenţiei şi că orientarea sexuală nu trebuie să fie factorul de decizie în respingerea unei cereri de adopţie. Ultima parte a studiului cuprinde câteva concluzii extrase din unele studii care analizează efectele pe care le poate produce creşterea unui copil de către persoanele sau cuplurile de acelaşi sex, păreri pro şi contra acestei forme de adopţie.
Cuvinte‑cheie: adopţie internaţională, interesul superior al copilului, ANDPDCA, persoane LGBT+, CEDO, discriminare, orientare sexuală, copii proveniţi din familii formate din persoane de acelaşi sex.
L’ADOPTION INTERNATIONALE. L’INTERDICTION DE L’ADOPTION PAR LES PERSONNES DE MÊME SEXE. LA FAMILLE ARC‑EN‑CIEL. UNE RÉALITÉ TOUJOURS INACCEPTABLE?
RÉSUMÉ
Structuré en deux parties, cet article présente tout d’abord une analyse exhaustive de l’institution de l’adoption internationale qui, malgré le fait qu’elle est une mesure complémentaire à l’adoption interne, reste tout de même une solution à la portée d’un groupe restreint d’individus. Ensuite, l’article se concentre sur le problème de l’adoption internationale par les personnes LGBT+ ou par les couples de même sexe.
L’adoption internationale de l’enfant qui est résident roumain par une personne/famille avec résidence à l’étranger est possible seulement si l’enfant est enregistré auprès de l’Autorité Nationale Pour les Droits des Personnes Handicapées, Enfants et Adoptions et dans les cas suivants: l’adopteur ou un des conjoints de la famille qui adopte a une parenté jusqu’au quatrième degré avec l’enfant pour lequel on a autorisé l’ouverture de la procédure d’adoption, l’adopteur ou un des conjoints de la famille qui adopte a obtenu aussi la citoyenneté roumaine, l’adopteur est conjoint du parent naturel de l’enfant pour lequel on a demandé l’adoption. Les conditions et la procédure spéciale (procédure préalable, évaluation/attestation, ouverture de la procédure de l’adoption internationale, la compatibilité enfant/adopteur ou famille adoptive, l’autorisation de l’adoption internationale, les effets de l’adoption internationale, la surveillance après l’adoption et même des sanctions) constituent les aspects‑clés traités dans cette partie de l’article. De plus, un autre élément essentiel porte sur le droit de l’adopté d’être informé sur tous les aspects de l’adoption, idée soutenue par la Cour Européenne des Droits de l’Homme qui affirme que tout enfant a le droit de connaître ses origines, un droit qui dérive de la notion même de vie privée.
L’adoption par les personnes de même sexe est interdite par la loi roumaine, conformément à l’article 462 alinéa (3) du Code civil. Selon la législation actuelle, nul ne peut être adopté par deux personnes ni simultanément ni successivement si ce n’est par deux époux. L’adoption des enfants par les couples de même sexe constitue un défi juridique et éthique international. En Roumanie, ce débat peut être considéré un acte de courage, compte tenu du referendum récent organisé en vue de l’introduction dans la Constitution d’une nouvelle définition du mariage. D’autre part, dans les pays conservateurs on discute plus que jamais des droits des personnes LGBT+ en général et de leur droit de devenir parents en particulier.
En Europe, depuis la Recommandation du Comité des Ministres de 2010, on a enregistré une croissance considérable du nombre des pays qui permettent aux personnes LGBT l’adoption commune (de 8 à 17 états) ou l’adoption par l’autre parent (de 11 à 18 états), étant donné qu’en 2021, l’Union Européenne est déclarée “zone de liberté LGBTIQ”. Dans son rapport du 2011, le Commissaire pour les droits de l’homme au Conseil de l’Europe a recommandé aux états européens d’accorder aux couples de même sexe des droits et des bénéfices pareils aux autres couples en ce qui concerne l’adoption qui devrait devenir une option également pour les LGBT+. La CEDH a considéré que le but de l’institution de l’adoption est «d’offrir une famille à l’enfant, et non par offrir un enfant à une famille». Ainsi, lorsque les intérêts de l’enfant contreviennent à l’intérêt de celui qui veut l’adopter, c’est l’intérêt supérieur de l’enfant qui sera déterminant. Dans plusieurs décisions mentionnées dans cet article, la Cour a considéré que les sentences par lesquelles on a refusé l’autorisation de l’adoption par les couples de même sexe contrevenaient aux dispositions de la Convention et que l’orientation sexuelle ne devrait pas devenir le critère décisif dans le rejet d’une demande d’adoption. La dernière partie de l’article contient des conclusions retrouvées dans différentes études qui analysent les effets possibles de l’élévation des enfants par les couples/personnes de même sexe, autant que les avantages ou désavantages de cette forme d’adoption.
Mots‑clés: adoption internationale, intérêt supérieur de l’enfant, Autorité Nationale Pour les Droits des Personnes Handicapées, Enfants et Adoptions, personnes LGBT+, CEDH, discrimination, orientation sexuelle, enfants provenant des familles formées de personnes de même sexe.
INTERNATIONAL ADOPTION. BANNING OF ADOPTION BY SAME‑SEX COUPLES. RAINBOW FAMILIES. A STILL UNACCEPTABLE REALITY?
ABSTRACT
Divided into two parts, the present paper begins with a comprehensive insight into the institution of international adoption, which despite being an alternative solution to domestic adoption, still appeals to a small group of people. The second part of the article focuses on the international adoption by the LGBT+ persons or same‑sex couples.
The international adoption of a child with the main residence in Romania by a person/family with the main residence in a different country can only be carried out if the child is registered with the National Authority for the Rights of Persons with Disabilities, Children and Adoptions and only in the following cases: the adoptive person or either spouse of the adoptive family are relatives within the fourth degree of kinship with the child that the adoption proceeding has been approved for, the adoptive person or either spouse of the adoptive family also has Romanian citizenship, the adoptive person is spouse of the birth parent of the child in question. This part of the paper particularly approaches the adoption requirements and special proceedings (preliminary proceedings, assessment/certification, initiation of the international adoption process, matching between the child and adoptive person/family, consent to international adoption, effects of international adoption, post‑adoption monitoring and even some sanctions). Moreover, another key element in international adoption is an adopted child’s right to be informed about the adoption, stipulated even by the European Human Rights Court which holds that every child has the right to know his origins, a right that derives from the notion of private life.
According to Article 462 para. (3) of the Romanian Civil Code, the adoption of children by same‑sex persons is banned in Romania. Under the current legislation, two persons can adopt a child simultaneously or successively only in case they are spouses. The adoption of children by same‑sex persons has become an international legal and ethical challenge. When it comes to Romania, the debate could even be regarded as an act of bravery considering the recent referendum on a new definition of marriage to be used by the Constitution. On the other hand, even in conservative countries, lately there has been a growing interest in the rights of LGBT+ persons in general, and their right to become parents in particular.
Since the Recommendation of the Committee of Ministers of 2010, in Europe more and more countries have been authorizing joint adoptions (from 8 to 17 states) and adoptions by the second parent (from 11 to 18 states) for LGBT+ persons, considering that in 2021 Europe was declared an “LGBTIQ‑free zone”. In the report of 2011, the Commissioner for Human Rights of the Council of Europe recommended the European countries to grant the same‑sex couples the same adoption rights and benefits as to the other couples, so that adoption also becomes an option for LGBT+ persons. The European Court of Human Rights held that the institution of marriage is meant “to offer a family to a child, not a child to a family”; therefore, in case the best interest of the child contradicts the interests of the adoptive persons, the best interest of the child shall prevail. In many decisions emphasized within the present paper, the Court has considered that the sentences which denied adoption to same‑sex couples contravened the provisions of the Convention and that sexual orientation should never become a decisive criterion in rejecting an adoption application. The last part of the paper highlights conclusions extracted from various studies which analyze the effects of child upbringing by same‑sex persons or couples, along with pros and cons of this form of adoption.
Keywords: international adoption, best interest of the child, National Authority for the Rights of Persons with Disabilities, Children and Adoptions, LGBT+ persons, ECHR, discrimination, sexual orientation, children from families of same‑sex persons.
* Lector universitar doctor, Facultatea de Drept, Departamentul de Drept şi Ştiinţe Administrative, Universitatea din Oradea, Oradea.