REZUMAT
În acest material vom prezenta principalele conceptualizări ale alienării parentale şi vom discuta modalităţi practice care ţin de demersul de identificare, inclusiv elemente referitoare la expertizele psihologice. Va fi discutat apoi subiectul intervenţiilor psihologice în cazuri de alienare, pentru ca la final să analizăm implicaţiile juridice ale utilizării lui în sala de judecată. În prezent, conceptul de alienare parentală nu are un fundament ştiinţific solid, iar metodele de identificare şi de intervenţie sunt în stadiul de dezvoltare. Cazurile de alienare parentală pură sunt foarte rare, iar în majoritatea cazurilor unde sunt dificultăţi de contact părinte‑copil există mai multe motive care justifică rezistenţa copilului (cazuri hibride), nu doar presupusele comportamente alienatoare. Ultimul deceniu a oferit cercetări care au dus la acordul comunităţii ştiinţifice asupra unor aspecte, însă rămân în continuare multe controverse care înconjoară fenomenul. Utilizarea necritică şi insuficient documentată a conceptului în arena legală, adesea doar pentru a obţine un avantaj, poate duce la decizii care nu sunt în interesul superior al copilului.
Cuvinte‑cheie: modelul multifactorial, identificarea alienării parentale, expertiza psihologică, implicaţii legale.
Lʼaliénation parentale: quand les tribunaux acceptent ce que la science rejette
RÉSUMÉ
Dans cette étude, on va présenter les principales conceptualisations de l’aliénation parentale et on va discuter des modalités pratiques qui relèvent de la démarche d’identification, y compris des éléments concernant les expertises psychologiques. Ensuite, on va débattre sur le thème des interventions psychologiques dans des cas d’aliénation pour qu’on puisse analyser à la fin les implications juridiques de son utilisation au tribunal. À présent, le concept d’aliénation parentale n’a pas de fondement scientifique solide et les méthodes d’identification et d’intervention se trouvent dans une phase de développement. Les cas d’aliénation parentale pure sont rares et dans la majorité des cas où il y a des difficultés de contact parent‑enfant, il existe plusieurs raisons qui justifient la résistance de l’enfant (des cas hybrides), pas seulement les présumés comportements aliénants. La dernière décennie a offert des recherches qui ont mené à l’accord de la communauté scientifique sur quelques aspects, mais il reste encore beaucoup de controverses autour du phénomène. L’utilisation non critique et pas suffisamment documentée du concept dans l’arène légale, souvent pour obtenir un avantage, peut mener à des décisions qui ne sont pas dans l’intérêt supérieur de l’enfant.
Mots‑clés: modèle multi‑factoriel, identification de l’aliénation parentale, expertise psychologique, implications légales.
PARENTAL ALIENATION: THE COURTS ACCEPTING WHAT SCIENCE IS REJECTING
ABSTRACT
In this article we will present the main theoretical conceptualizations of parental alienation and we will discuss practical approaches to identifying it, including elements related to psychological expertise. Next we discuss the topic of psychological interventions in cases of alienation, in order to finally analyze the legal implications of its use in the courtroom. Currently, the concept of parental alienation does not have a solid scientific foundation, and specific methods for its identification and intervention are in an initial developmental stage. Cases of pure parental alienation are very rare, and in most cases where there are difficulties in parent‑child contact, there are several reasons that justify the child’s resistance (hybrid cases) besides the alleged alienating behaviors. The past decade has provided a growing body of research that has led the scientific community to agree on some issues, yet much controversy still surrounds the phenomenon. Uncritical and insufficiently documented use of the concept in the legal arena, often just to gain an advantage, can lead to decisions that are not in the best interest of the child.
Keywords: multifactorial model, diagnosing parental alienation, psychological assessment, legal implications.
* Lector universitar doctor (asociat), Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea „Babeş‑Bolyai” din Cluj‑Napoca; psiholog la Curtea de Apel Cluj, formator colaborator la Institutul Naţional al Magistraturii. E‑mail: georgevisupetra@psychology.ro.
Mulţumiri: Doresc să mulţumesc colegelor Gabriela Dumitriu şi Anda Madar pentru sugestiile şi comentariile deosebit de valoroase aduse pe parcursul dezvoltării acestui material.