Dreptul copilului de a-și cunoaște originile – dreptul la identitate. Un drept absolut? Privire asupra adopției, RUAM și maternității de substituție

Oana Mihăilă*

REZUMAT

„Mater semper certa est” – regula de drept roman nu mai are un caracter atât de absolut, pierzându‑şi statutul de praesumptio iuris et de iure, cel puţin în vremurile noastre, cât timp în lume o mamă poate rămâne necunoscută (consacrate sunt cazurile Franţei, Germaniei sau Ungariei) sau un donator (de spermă şi ovocite) poate reclama anonimatul. Dreptul de a‑şi cunoaşte originile, fie că este vorba despre copiii adoptaţi, fie de cei născuţi în urma procedurilor medicale – RUAM sau surogat –, nu este uniform reglementat, uneori relevând chiar reale divergenţe. Interesul copilului versus dreptul adultului la viaţa privată, reprezintă o altă problemă tratată şi interpretată diferit.

Dreptul unei persoane de a‑şi cunoaşte propriile origini este un concept rezonabil, întărit de reglementările internaţionale din domeniul drepturilor omului. Cu toate că art. 7 şi 8 din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului nu reglementează expres dreptul la cunoaşterea originilor, dispoziţiile cuprinse în aceste texte, coroborate cu prevederile art. 8 din Convenţia euro­peană a drepturilor omului, prin interpretarea extensivă a dreptului la viaţă privată, ne redau ima­ginea unui drept al copilului de a cunoaşte informaţii despre originea lui, despre persoanele care au contribuit la naşterea acestuia. Dreptul copilului la identitate nu poate fi considerat absolut, acesta fiind pus în balanţă cu drepturile altor persoane.

Studiul de faţă propune o analiză atât a aspectelor juridice legate de dreptul fundamental la identitate, respectiv dreptul copilului de a‑şi cunoaşte originile, cât şi a nuanţelor de natură psiho­logică, a implicaţiilor şi efectelor nesocotirii acestor drepturi pe termen lung. Identitatea, „nevoia de a fi”, „nevoia de a deveni” este, aşa cum s‑a afirmat în literatura de specialitate, un concept static şi dinamic în acelaşi timp. Cunoaşterea originilor şi construirea unei identităţi poate vindeca răni, în schimb lipsa accesului la aceste informaţii poate genera un dezechilibru emoţional semnificativ.

Cuvinte‑cheie: drepturile copilului, identitate, drept de a cunoaşte originile, CDC, CEDO, adopţie, mamă surogat, donator.

LE DROIT DE LʼENFANT À SAVOIR SES ORIGINES – LE DROIT À LʼIDENTITÉ. UN DROIT ABSOLU? PERSPECTIVE SUR LʼADOPTION, RUAM ET LA MATERNITÉ DE SUBSTITUTION

RÉSUMÉ

«Mater semper certa est» – la règle du droit romain nʼest plus aussi absolue, ayant perdu son statut de praesumptio iuris et de iure, du moins à notre époque, tant quʼune mère peut rester inconnue dans le monde (les cas de la France, de lʼAllemagne ou de la Hongrie sont bien connus) ou quʼun donneur (de sperme et dʼovocytes) peut prétendre à lʼanonymat. Le droit de connaître ses origines, quʼil sʼagisse dʼenfants adoptés ou dʼenfants nés à la suite de procédures médicales – RUAM ou gestation pour autrui, nʼest pas réglementé de manière uniforme, révélant même parfois de réelles divergences. Lʼintérêt de lʼenfant par rapport au droit à la vie privée de lʼadulte est une autre question traitée et interprétée différemment.

Le droit dʼune personne à connaître ses origines est un concept raisonnable, renforcé par le droit international des droits de lʼhomme. Bien que les articles 7 et 8 de la Convention relative aux droits de lʼenfant ne réglementent pas expressément le droit de connaître ses origines, les dispositions contenues dans ces textes, en liaison avec les dispositions de lʼarticle 8 de la Convention européenne des droits de lʼhomme, à travers une interprétation extensive du droit à la vie privée, nous donnent une image du droit de lʼenfant à connaître des informations sur ses origines, sur les personnes qui ont contribué à sa naissance.

La présente étude propose une analyse à la fois des aspects juridiques liés au droit fondamental à lʼidentité, cʼest‑à‑dire le droit de lʼenfant à connaître ses origines, et des nuances psychologiques, des implications et des effets à long terme du non‑respect de ces droits. Lʼidentité, le «besoin dʼêtre», le «besoin de devenir» est, comme indiqué dans la littérature, un concept à la fois statique et dynamique. Connaître ses origines et se construire une identité peut guérir les blessures, mais ne pas avoir accès à cette information peut créer un déséquilibre émotionnel important.

Mots‑clés: droits de lʼenfant, identité, droit de connaître ses origines, CDE, CEDH, adoption, mère porteuse, donneur.

THE CHILDʼS RIGHT TO KNOW HIS ORIGINS – THE RIGHT TO IDENTITY. AN ABSOLUTE RIGHT? A PERSPECTIVE ON ADOPTION, ASSISTED HUMAN REPRODUCTION (AHR) AND SURROGACY

ABSTRACT

“Mater semper certa est” – the rule of Roman law no longer has such an absolute character, losing its status of praesumptio iuris et de iure, at least in our times, as long as in the world a mother can remain unknown (consecrated are the cases of France, Germany or Hungary) or a donor (of sperm and oocytes) can claim anonymity. The right to know oneʼs origins, whether adopted children or those born as a result of medical procedures – RUAM or surrogacy, is not uniformly regulated, sometimes even revealing real divergences. The childʼs interest in the adultʼs right to privacy is another issue treated and interpreted differently.

A personʼs right to know their origins is a reasonable concept, reinforced by international human rights law. Although Articles 7 and 8 of the Convention on the Rights of the Child do not expressly regulate the right to know oneʼs origins, the provisions contained in these texts, in conjunction with the provisions of Article 8 of the European Convention on Human Rights, through an extensive interpretation of the right to privacy, give us an image of a childʼs right to know information about his or her origins, about the persons who contributed to his or her birth. The childʼs right to identity cannot be considered absolute, but must be balanced against the rights of others.

The present study proposes an analysis of both the legal aspects related to the fundamental right to identity, i.e. the childʼs right to know his or her origins, and the psychological nuances, implications and long‑term effects of disregarding these rights. Identity, the “need to be”, the “need to become” is, as stated in the literature, both a static and dynamic concept. Knowing oneʼs origins and building an identity can heal wounds, but not having access to this information can create a significant emotional imbalance.

Keywords: childrenʼs rights, identity, right to know origins, CRC, ECHR, adoption, surrogate mother, donor.

*Conferențiar universitar doctor, Facultatea de Drept, Universitatea din Oradea

Material publicat în RDF nr. 2/2022

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Post

CONSIMŢĂMÂNTUL LA PRELUCRAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL – O PERSPECTIVĂ SUBORDONATĂ INTERESULUI SUPERIOR AL COPILULUICONSIMŢĂMÂNTUL LA PRELUCRAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL – O PERSPECTIVĂ SUBORDONATĂ INTERESULUI SUPERIOR AL COPILULUI

Călina JUGASTRU REZUMAT Prelucrarea datelor cu caracter personal presupune operaţiuni care pot prezenta ameninţări la adresa persoanelor vizate. Nu întâmplător, noul Regulament general consacră, în primul considerent, dreptul fundamental la