REZUMAT
Prezentul studiu îşi propune să analizeze în mod critic instituţia locuinţei alternante a copilului, ce pare să îşi fi găsit în ultimii ani tot mai mulţi adepţi în doctrină şi jurisprudenţă.
În acest sens, în prima parte a studiului, şi cea mai amplă, locuinţa alternantă a copilului este analizată din perspectiva legalităţii, arătând că, indiferent de modalitatea de interpretare adoptată, aceasta contravine dreptului pozitiv intern, singura ipoteză, extrem de improbabilă, în care ar putea fi considerată legală fiind cea în care ar decurge din tratatele şi convenţiile internaţionale semnate de România, iar acestea s‑ar aplica cu prioritate.
În cea de‑a doua parte a studiului, locuinţa alternantă a copilului este analizată din perspectiva interesului superior al copilului, concluzia fiind că cele două sunt incompatibile aproape întotdeauna şi că locuinţa alternantă vine în realitate să servească intereselor părinţilor, iar nu intereselor copilului.
Cuvinte‑cheie: copil, separare, locuinţă alternantă, legalitate, principiul interesului superior al copilului.
LA MAISON EN ALTERNANCE. OU LORSQUE «L’INTÉRÊT SUPÉRIEUR DES PARENTS» EST DÉGUISÉ EN L’INTÉRÊT SUPÉRIEUR DE L’ENFANT. UNE ANALYSE CRITIQUE
RESUMÉ
La présente étude vise à analyser de manière critique l’institution du logement alternatif de l’enfant, qui semble avoir trouvé ces dernières années de plus en plus d’adeptes de la doctrine et de la jurisprudence.
En ce sens, dans la première partie de l’étude, et la plus approfondie, le domicile alternatif de l’enfant est analysé sous l’angle de la légalité, montrant que, quelle que soit l’interprétation adoptée, il contredit le droit interne positif, la seule hypothèse, extrêmement improbable, dans laquelle cela pourrait être considéré comme légal, étant celle dont découlerait des traités et conventions internationaux signés par la Roumanie, et ceux‑ci seraient appliqués en priorité.
Dans la seconde partie de l’étude, le logement alternatif de l’enfant est analysé sous l’angle de l’intérêt supérieur de l’enfant, la conclusion étant que les deux sont presque toujours incompatibles et que le logement alternatif sert en fait aux intérêts des parents et non aux intérêts de l’enfant.
Mots‑clés: enfant, séparation, logement alternatif, légalité, principe de l’intérêt supérieur de l’enfant.
THE ALTERNATING HOME. OR WHEN THE “BEST INTERESTS OF THE PARENTS” ARE DISGUISED AS THE BEST INTERESTS OF THE CHILD. A CRITICAL ANALYSIS
ABSTRACT
The paper aims to critically analyze the alternative child’s residence, a legal institution that lately seems to have found an increasing number of supporters in legal doctrine and jurisprudence.
In this regard, the first part of the paper, and the most extensive one, analyzes the alternative child’s residence from a legal perspective, underlining that no matter which method of interpretation is used, the institution contravenes domestic law and that the only, although highly unlikely, hypothesis in which it may be considered legal is when it is provided by the international treaties or conventions ratified by Romania, and those apply with priority.
In the second part of the paper, the alternative child’s residence is analyzed from the child’s best interest principle perspective, concluding that the two are almost always incompatible and that the alternative residence actually serves the interest of the parents, not of the child.
Keywords: child, separation, alternative residence, legality, child’s best interest.