REZUMAT
Instituţie specifică tradiţiei juridice anglo‑americane, obligaţia postumă de întreţinere a intrat în atenţia literaturii tributare dreptului european continental graţie unei cauze în care Casaţia franceză a statuat că nu este contrară ordinii publice de drept internaţional privat francez. Prin urmare, covârşitoarea majoritate a autorilor continentali care se încumetă să analizeze această figură juridică preferă s‑o abordeze din perspectiva dreptului internaţional privat. Prezentul articol propune o analiză istorică şi comparată a obligaţiei postume de întreţinere, aptă să‑i reliefeze identitatea în raport cu instituţiile înrudite din tradiţia continentală. Analizând factorii care au dus la apariţia obligaţiei postume de întreţinere în dreptul anglo‑american, autorul susţine că ne aflăm în prezenţa unei rezerve succesorale incipiente: toate ingredientele care au permis conceptualizarea moştenirii necesare (forţate) în dreptul roman sunt prezente, astăzi, în jurisdicţiile de tip common law, însă ataşamentul faţă de libertatea testamentară rămâne suficient de puternic pentru a împiedica revenirea la legitima recunoscută odinioară în dreptul englez.
Cuvinte‑cheie: rezervă, legitimă, obligaţie de întreţinere, creanţă alimentară, solidaritate familială, libertate testamentară, common law.
LʼOBLIGATION POSTHUME DʼENTRETIEN – UNE RÉSERVE SUCCESSORALE INCIPIENTE? QUAND LA TRADITION DE COMMON LAW SʼINSPIRE SANS LE VOULOIR DU DROIT ROMAIN
RÉSUMÉ
Institution propre à la tradition juridique anglo‑américaine, lʼobligation alimentaire posthume a retenu lʼattention de la doctrine de droit européen continental à la faveur dʼune affaire dans laquelle la Cour de cassation française a jugé quʼelle nʼétait pas contraire à lʼordre public du droit international privé français. Par conséquent, lʼécrasante majorité des auteurs continentaux qui sʼaventurent à analyser cette figure juridique préfèrent lʼaborder sous lʼangle du droit international privé. Le présent article propose une analyse historique et comparative de lʼobligation alimentaire posthume, qui mettra en évidence son identité par rapport aux institutions apparentées de la tradition continentale. Analysant les facteurs qui ont conduit à lʼémergence de lʼobligation alimentaire posthume en droit anglo‑américain, lʼauteur soutient que nous sommes en présence dʼune réserve héréditaire naissante : tous les ingrédients qui ont permis de conceptualiser lʼhéritage nécessaire (forcé) en droit romain sont aujourdʼhui présents dans les juridictions de Common Law, mais lʼattachement à la liberté testamentaire reste suffisamment fort pour empêcher un retour à la légitime autrefois reconnue en droit anglais.
Mots‑clés: réserve, légitimation, obligation alimentaire, créance alimentaire, solidarité familiale, liberté testamentaire, Common Law.
FAMILY MAINTENANCE – AN INCIPIENT HEREDITARY RESERVE? WHEN COMMON LAW INVOLUNTARILY TAKES INSPIRATION FROM ROMAN LAW
ABSTRACT
An institution native to the Common Law system, family maintenance sparked the interest of Civilian authors owing to a case in which the French Court of Cassation held that it was not contrary to public policy. Consequently, the overwhelming majority of continental authors who venture to analyse this legal figure prefer to approach it from the perspective of private international law. The present article proposes a historical and comparative analysis of the posthumous obligation of maintenance, which will highlight its identity with respect to its continental equivalents. Analysing the factors that led to the emergence of the posthumous obligation of maintenance within Common Law, the author argues that this is an incipient forced share: all the ingredients that made it possible to conceptualise forced heirship in Roman law are present today in Common Law jurisdictions, albeit the attachment to testamentary freedom remains strong enough to prevent a return to the English legitim.
Keywords: reserve, legitim, obligation of maintenance, alimentary creance, family solidarity, testamentary freedom, Common Law.
* Asistent universitar doctor, Departamentul de Drept, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, Universitatea „Ovidius” din Constanţa. E‑mail: anthony.murphy@365.univ-ovidius.ro.