UNELE CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA REŞEDINŢA OBIŞNUITĂ A COPILULUI

Oana GHIŢĂ

REZUMAT

Reşedinţa obişnuită a copilului şi‑a amplificat rolul în ultima perioadă, ca efect al mobi­lităţii cetăţenilor români atât în spaţiul Uniunii Europene, cât şi în afara acestuia, după intrarea în vigoare a Codului civil, a Codului de procedură civilă, dar şi al aderării României la Uniunea Europeană, ceea ce a determinat aplicarea Regulamentelor europene în materie, în special a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 (Bruxelles II bis), aplicabil până în 2022, când va fi urmat de Regulamentul (UE) nr. 2019/1111. Problema reşedinţei obişnuite prezintă relevanţă în materia ocrotirii părinteşti a copilului, a obligaţiilor legale de întreţinere, a stabilirii locuinţei copilului, a legăturii personale a acestuia cu părintele nerezident, precum şi în materia filiaţiei.

În prezentul studiu ne propunem să evidenţiem câteva repere jurisprudenţiale şi doctrinare în vederea unei clarificări a acestei instituţii care câştigă teren în detrimentul factorului de legătură folosit anterior, „cetăţenia”.

Cuvinte‑cheie: reşedinţa obişnuită, competenţa teritorială a instanţelor, determinarea juris­dicţiei, interesul superior al copilului.

QUELQUES CONSIDÉRATIONS CONCERNANT LA RÉSIDENCE HABITUELLE DE L’ENFANT

RÉSUMÉ

La résidence habituelle de l’enfant a amplifié son rôle ces derniers temps, sous l’effet de la mobilité des citoyens roumains tant dans l’Union européenne qu’en dehors de celle‑ci, après l’entrée en vigueur du Code civil, du Code de procédure civile, mais aussi l’adhésion de la Roumanie à l’Union européenne, ce qui a conduit à l’application des règlements européens pertinents, en particulier le Règlement (CE) no 2201/2003 (Bruxelles II bis), applicable jusqu’en 2022, date à laquelle il sera suivi du Règlement (UE) n° 2019/1111. La question de la résidence habituelle est pertinente en matière de protection parentale de l’enfant, des obligations légales d’entretien, de l’établissement du logement de l’enfant, de son lien personnel avec le parent non‑résident, ainsi qu’en matière de filiation.

Dans la présente étude, nous visons à mettre en évidence quelques repères jurisprudentiels et doctrinaux afin d’éclairer cette institution qui gagne du terrain au détriment du facteur de liaison précédemment utilisé, «la citoyenneté».

Mots‑clés: résidence habituelle, compétence territoriale d’instance, détermination de la compétence, intérêt supérieur de l’enfant.

SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE CHILD’S HABITUAL RESIDENCE

ABSTRACT

The habitual residence of the child has amplified its role lately as an effect on the mobility of Romanian citizens both within the European Union and abroad, after the entry into force of the Civil Code, the Code of Civil Procedure, but also Romania’s accession to the European Union, which led to the application of the relevant European Regulations and in particular of Regulation (EC) no. 2201/2003 (Brussels II bis), applicable until 2022, when it will be followed by Regulation (EU) no. 2019/1111. The issue of habitual residence is relevant in the matter of parental care of the child, the legal maintenance obligations, the establishment of the child’s home, its personal connection with the non‑resident parents, as well as in the matter of parentage.

At present, we do not propose to highlight some jurisprudential and doctrinal landmarks in order to clarify these institutions to gain ground to the detriment of the previously used linking factor, “citizenship”.

Keywords: habitual residence, territorial jurisdiction of the courts, determination of jurisdiction, best interests of the child.

Material publicat în RDF nr. 2/2021

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Post