REZUMAT
Avem, de multe ori, tendinţa de a amesteca anumite categorii juridice similare, de a trece pe nesimţite dintr-un domeniu/ramură de drept în alta, cu reguli diferite. Chiar jurisprudenţa este, uneori, cea care ne îndreaptă către o atare direcţie, demers destul de periculos, predispus greşelii, dar necesar şi inevitabil. Legiuitorului şi judecătorului (care nu numai că aplică legea, dar o şi interpretează) le revine sarcina de a trasa limite, demarcaţii şi reguli care să tranşeze asemenea situaţii, împăcând domeniile care se îngemănează. O asemenea regula de aur, transmisă încă din dreptul roman este specialia generalibus derogant, respectiv generalia specialibus non derogant. În prezentul articol ne propunem să abordăm o atare problematică, transdisciplinară, pornind de la un studiu de caz care nu este singular în jurisprudenţa românească. Ce se întâmplă atunci când există o suprapunere a numelui persoanei fizice şi unei mărci înregistrate? Vom analiza specificitatea numelui ca atribut de identificare a persoanei fizice, drept nepatrimonial garantat şi protecţia conferită de legea specială mărcii înregistrate, utilizată într-o activitate profesională comercială
similară, în cazul soţilor aflaţi în proces de divorţ. Evident că o asemenea discuţie de drept substanţial poate ridica probleme inclusiv pe plan procesual, cum ar fi mijloacele de protecţie specifice sau intervenţia terţilor (principală şi accesorie) care justifică un interes legitim, în procesul civil.
Cuvinte-cheie: persoană fizică, dreptul la nume, marcă înregistrată, proces de divorţ, mijloc de protecţie, interes legitim.
INTERFÉRENCES ENTRE LE DROIT AU NOM DE LA PERSONNE PHYSIQUE ET LE DROIT À LA MARQUE ENREGISTRÉE
RÉSUMÉ
Nous avons souvent tendance à confondre certaines catégories juridiques similaires, à passer subrepticement d’un domaine/branche du droit à un autre, avec des règles distinctes. La jurisprudence elle-même nous oriente parfois dans une telle direction, une démarche assez risquée, sujette à l’erreur, mais néanmoins nécessaire et inévitable. Il appartient au législateur et au juge (qui, non seulement applique la loi, mais l’interprète également) de fixer des limites, des démarcations et des règles qui tranchent de telles situations, conciliant les domaines connexes. Une telle règle d’or, transmise depuis le droit romain, est specialia generalibus derogant, respectivement
generalia specialibus non derogant. Dans cet article, nous proposons d’aborder une telle problématique transdisciplinaire, à partir d’une étude de cas qui n’est pas unique dans la jurisprudence roumaine. Que se passe-t-il lorsqu’il y a un chevauchement entre le nom d’une personne physique et une marque enregistrée? Nous analyserons la spécificité du nom comme attribut d’identification de la personne physique, droit extrapatrimonial garanti, et la protection conférée par la loi spéciale à la marque enregistrée, utilisée dans une activité professionnelle commerciale similaire, dans le cas d’un couple en instance de divorce. Il est évident qu’une telle discussion de droit substantiel peut soulever également des questions procédurales, telles que les moyens spécifiques de protection ou l’intervention de tiers (principale ou accessoire) justifiant un intérêt légitime dans le procès civil.
Mots-clés: personne physique, droit au nom, marque enregistrée, procédure de divorce, moyen de protection, intérêt légitime.
INTERFERENCES BETWEEN THE RIGHT TO A PERSON’S NAME AND THE RIGHT TO A REGISTERED TRADEMARK
ABSTRACT
We often tend to mix up similar legal categories, unconsciously transitioning from one legal field or branch to another, despite the differing rules that apply. Sometimes, even the case law guides us toward such an approach, a risky, error-prone, yet necessary and inevitable process. It is the role of the legislator and the judge (who not only applies the law but also interprets it) to draw boundaries, delineations, and rules to resolve such situations and reconcile overlapping legal domains. A fundamental principle handed down from Roman law is specialia generalibus derogant, or conversely, generalia specialibus non derogant. In this article, we aim to address such a cross-disciplinary issue, starting from a case study that is not unique in Romanian case law. What happens when the name of a natural person overlaps with a registered trademark? We will analyze the specific nature of the name as an identifying attribute of a natural person, a non-patrimonial right guaranteed by law, and the protection afforded by special legislation to the registered trademark used in a similar commercial professional activity, in the context of spouses undergoing divorce proceedings. Naturally, such a discussion on substantive law may also raise procedural issues, such as the specific means of protection or the intervention of third parties (principal or accessory) who can justify a legitimate interest in the civil process.
Keywords: natural person, right to name, registered trademark, divorce proceedings, means of protection, legitimate interest.
Online:
