Indiferent de dinamica relaţiei de cuplu, pentru copil, familia rămâne în continuare formată din ambii săi părinţi, iar, în afara unor situaţii de excepţie, dezvoltarea sa armonioasă presupune interacţiunea constantă şi calitativă cu aceştia. Stările conflictuale acute dintre părinţi nu trebuie să conducă la alterarea relaţiei acestora cu copiii şi nici să constituie, în sine, un argument configurator al programului de legături personale.
Limitarea directă sau indirectă a programului de legături personale dincolo de ceea ce ar fi rezonabil necesar pentru menţinerea funcţională a legăturii părinte-copil nu poate avea loc decât în situaţii cu totul excepţionale, justificate de un scop legitim, care este legat, în general, de starea de bine a copilului, iar orice restricţii trebuie să fie apte de a conduce la realizarea acestui scop şi să fie proporţionale cu împrejurările factuale care le-au justificat [Trib. Maramureş, s. I civ., dec. civ. nr. 162/A/2024, disponibilă (Online) la adresa www.rejust.ro, trimisă, în rezumat, de BOGDAN DUMITRU MOLOMAN].
Speță publicată în RDF nr. 2/2024