REZUMAT
Deşi cunoscute la nivelul doctrinei sub denumirea de probe materiale, Codul de procedură civilă, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, introduce, pentru prima dată în materia dreptului procesual român, dispoziţii referitoare la instituţia mijloacelor materiale de probă. Specificul acestui mijloc de probă, respectiv conţinutul care poate viza aspectele tehnice sau informatice dintre cele mai diverse reclamă diligenţă sporită, atât în ceea ce priveşte eventualitatea procesului legislativ chemat să suplinească lacune sau neajunsuri, cât şi în ceea ce priveşte punctualitatea aplicării normelor de către instanţele de judecată.
În cuprinsul prezentului studiu înţelegem să decelăm, pentru început, (I) dispoziţiile legale aplicabile mijloacelor materiale de probă, urmând ca, în a doua (II) parte a studiului, să prezentăm potenţialele riscuri ale noilor tehnologii şi valenţele probatorii subsecvente, în contextul litigiilor de dreptul familiei, urmând a închide articolul (III) prin însumarea câtorva concluzii prin care vom încerca să răspundem la întrebarea: „Necesită instituţia mijloacelor materiale de probă «un update»?”.
Cuvinte-cheie: mijloace materiale de probă, noi tehnologii, screenshot, inteligenţa artificială, bune moravuri, admisibilitate.
MOYENS MATÉRIELS DE PREUVE ET RISQUE LIÉ À L’UTILISATION DE NOUVELLES TECHNOLOGIES. VALEUR DE LA PREUVE DANS LES LITIGES
EN DROIT DE LA FAMILLE
RÉSUMÉ
Bien que connu au niveau doctrinal comme preuve matérielle, le Code de procédure civile, entré en vigueur le 15 février 2013, introduit, pour la première fois dans le droit procédural roumain, des dispositions concernant l’institution des moyens de preuve matériels. Les spécificités de ce moyen de preuve, respectivement son contenu pouvant concerner des aspects techniques ou informatiques parmi les plus divers, appellent à une diligence accrue, tant en termes de possibilité de recours au processus législatif pour combler des lacunes ou des carences qu’en termes de la ponctualité de l’application des règles par les tribunaux.
Dans le cadre de cette étude, nous entendons détecter, dans un premier temps, (I) les dispositions légales applicables aux preuves matérielles, puis, dans la deuxième (II) partie de l’étude, nous présenterons les risques potentiels des nouvelles technologies et les valeurs probantes ultérieures dans le contexte des litiges juridiques familiaux, en terminant l’article (III) en résumant quelques conclusions par lesquelles nous tenterons de répondre à la question: „L’institution de moyens matériels de preuve nécessite-t-elle «une mise à jour»?”
Mots-clés: des preuves matérielles, nouvelles technologies, captures d’écran, intelligence artificielle, bonnes manières, recevabilité.
MATERIAL MEANS OF EVIDENCE AND THE RISK OF USING NEW TECHNOLOGIES. EVIDENCE VALUE IN FAMILY LAW DISPUTES
ABSTRACT
Although known at the level of doctrine as material evidence, the Code of Civil Procedure entered into force on February 15, 2013 introduces, for the first time in Romanian procedural law, provisions regarding the institution of material means of evidence. The specifics of this means of evidence, respectively the content that may concern technical or IT aspects among the most diverse, call for increased diligence, both in terms of the possibility of the legislative process being called upon to supplement gaps or shortcomings and in terms of the punctuality of the application of the rules by the courts.
In the context of this study, we intend to detect, to begin with, (I) the legal provisions applicable to material evidence, following that, in the second (II) part of the study, we will present the potential risks of new technologies and the subsequent evidentiary values in the context of legal disputes to the family, going to close the article (III) by summing up some conclusions by which we will try to answer the question: „Does the institution of material means of evidence require «an update»?”
Keywords: material evidence, new technologies, screenshots, artificial intelligence, good manners, admissibility.
Articol publicat în RDF nr. 2/2024