REZUMAT
Articolul de faţă îşi propune să analizeze condiţiile în care poate fi admisă o cerere având ca obiect emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se suplinească acordul unuia dintre părinţi cu privire la deplasarea în străinătate a minorului, pornind de la premisa că o astfel de cerere este susceptibilă de admitere doar în măsura în care se dovedeşte existenţa unui refuz abuziv din partea părintelui pârât. Studiul este realizat prin raportare la speţe concrete şi urmăreşte identificarea unor răspunsuri clare la trei problematici distincte, şi anume: dacă starea de pasivitate a părintelui pârât poate fi calificată drept un refuz abuziv, care sunt criteriile în funcţie de care se poate aprecia dacă un refuz este abuziv şi, nu în ultimul rând, dacă instanţa este ţinută să îşi limiteze analiza exclusiv la motivele invocate de părintele care se opune deplasării minorului ori dacă aceasta poate analiza, ex officio, şi alte argumente de fapt sau de drept, chiar şi în absenţa unei susţineri explicite din partea părintelui pârât, în scopul calificării refuzului ca fiind sau nu abuziv. În partea finală a articolului, am identificat, din practica judecătorească, anumite categorii de situaţii în care refuzul
exprimat de părintele pârât nu poate fi calificat ca având un caracter abuziv.
Cuvinte-cheie: refuz abuziv, suplinire de consimţământ, ordonanţă preşedinţială, deplasarea minorului în străinătate, interesul superior al copilului, abuz de drept.
LE PRINCIPE DE L’INTÉRÊT SUPÉRIEUR DE L’ENFANT CONTRE L’ABUS DES DROITS DES PARENTS DANS LES LITIGES CONCERNANT LA SUPPLÉANCE DU CONSENTEMENT AU DÉPLACEMENT DU MINEUR HORS DU PAYS
RÉSUMÉ
Cet article vise à analyser les conditions d’admission d’une demande visant à obtenir, par ordonnance présidentielle, le remplacement du consentement de l’un des parents concernant le voyage du mineur à l’étranger, en partant du principe qu’une telle demande n’est recevable que si l’existence d’un refus abusif du parent défendeur est prouvée. L’étude, menée à partir de cas concrets, vise à apporter des réponses claires à trois questions distinctes: la passivité du parent défendeur peut-elle être qualifiée de refus abusif? Quels sont les critères permettant d’apprécier le caractère abusif d’un refus? Enfin, le tribunal doit-il limiter son analyse aux seuls motifs invoqués par le parent qui s’oppose au déplacement du mineur ou peut-il analyser d’office d’autres arguments de fait ou de droit, même en l’absence de soutien explicite du parent défendeur, afin de qualifier le refus d’abusif ou non? Dans la dernière partie de l’article, j’ai identifié, à partir de la pratique judiciaire, certaines catégories de situations dans lesquelles le refus exprimé par le parent défendeur ne peut être qualifié d’abusif.
Mots-clés: refus abusif, substitution de consentement, ordonnance présidentielle, voyage d’un mineur à l’étranger, intérêt supérieur de l’enfant, abus de droit.
THE PRINCIPLE OF THE BEST INTEREST OF THE CHILD VS THE ABUSE OF THE PARENTAL RIGHTS IN DISPUTES REGARDING THE SUBSTITUTION OF
CONSENT FOR THE MINOR’S TRAVEL ABROAD
ABSTRACT
This article aims to analyze the conditions under which a request, with the object of issuing a presidential order to replace the consent of one of the parents regarding the minor’s travel abroad, may be admitted, starting from the premise that such a request is susceptible to admission only to the extent that the existence of an abusive refusal on the part of the defendant parent is proven. The study is conducted by referring to specific cases and aims to identify clear answers to three distinct issues, namely: whether the state of passivity of the defendant parent can be qualified as an abusive refusal, what are the criteria according to which it can be assessed whether a refusal is abusive and, last but not least, whether the court is required to limit its analysis exclusively to the reasons invoked by the parent who opposes the minor’s transfer or whether it can analyze, ex officio, other factual or legal arguments, even in the absence of explicit support from the defendant parent, in order to qualify the refusal as abusive or not. In the final part of the article, I identified, from judicial practice, certain categories of situations in which the refusal expressed by the defendant parent cannot be qualified as abusive.
Keywords: abusive refusal, substitution of consent, presidential order, minor’s travel abroad, best interests of the child, abuse of rights.