Familia, patria cordis…

Familia, patria cordis…

 

Copleşit de cotidian, preocupat de perfecţiunea cerută a zilei de mâine, caut Adevărul. Acela pe care îl pot trăi cu mine însumi, îl pot scrie şi îl pot spune, nedisimulat. A dezvălui adevărul este un lux, uneori, (ne)permis muritorilor. Unde îl găsesc? Am conjugat adevărul cu lumina. Cea din urmă mă va ajuta să îl recunosc, să îl aduc la suprafaţă şi să îl îmbrac în cel mai potrivit limbaj.

O fărâmă de limbaj, privilegiat prin profunzimi, este Dreptul. Direct şi crud sau sofisticat şi seducător, limbajul normelor juridice se joacă, deseori, cu imagi­naţia noastră. Chipul văzut al textului, sensul gândit de cei care l‑au creat – duc la prima ispită: lectura ad litteram. A doua tentaţie este găsirea unor înţelesuri pe care mintea iniţiatorului (poate) le‑ar fi dorit şi pe care interpretul le‑a oferit. Acelaşi ţel – găsirea adevărului (juridic) – aplicarea lui nu este lipsită de consecinţe. Din nou, am conjugat lumina şi adevărul, pentru a desluşi sensul şi rostul familiei.

Departe de teluric, Familia este în inimă. Facem câţiva paşi în universul familiei – ea este măsura tuturor lucrurilor. De la primul suspin, până la „marea trecere”, ne modelăm, simţim, dorim, iubim, în familie. Acolo unde găsim Adevărul, prin lumină. Adunăm frânturi de noţiuni, comparăm, criticăm şi construim – ceea ce ne‑am închipui sau ceea ce ne‑am dori să fie o familie. Nu este nimic abstract sau de nepătruns. Familia este limbajul comun al sângelui, al afectelor, al celor care locuiesc în aceeaşi patrie. Patria inimii este măsura şi lumina familiei.

O revistă de dreptul familiei nu este o revistă oarecare. Ea face proba efor­tului celor care caută adevărul, în lumina dreptului. Este o patrie a profunzimilor, filtrată de iubire. Din iubirea pentru cuvântul scris, din iubirea pentru semeni (jurişti şi nu numai ei), din pasiunea însufleţită a conceptelor, se ridică şi îşi revendică locul, între alte publicaţii, o formă a gândului, care pune în centrul preo­cupărilor Familia.

O viziune cuprinzătoare, cu metodă şi direcţie, este dificil de edificat, în afara unui periodic de specialitate. Revista de Dreptul Familiei nu cuprinde adevăruri absolute, ci invită la dezbatere şi analiză, cu forţa argumentului, printre mean­drele şi capcanele actualităţii juridice. Provocările derivate din complexitatea şi diversitatea vieţii de familie acaparează paginile dreptului privat, iar jurisprudenţa obligatorie a curţilor europene este premisa dezbaterilor construite pe adaptare, echilibru şi evoluţie. Rolul unui periodic dedicat dreptului familiei este crearea unui cadru de dezbatere, prin reunirea condeielor specialiştilor şi aplicarea raţionamentului juridic, în spiritul unui realism care ar putea fi dublu calificat. De o parte, „zborul” este obligatoriu, iar instituţiile nu sunt pietrificate. Chiar şi într‑un domeniu cum este cel al familiei, prin excelenţă marcat de conservatorism (tradiţie, cultură, mentalităţi), filonul uman „lucrează” şi aduce constant în scenă noi interpretări, noi concepţii care „mişcă” reglementările. De altă parte, drumul spre înainte este esenţialmente supus ciclicităţii, întrucât fundamentul rămâne în geometria valorilor perene, sub semnul tradiţiei. Oricât de înaltă ar fi destinaţia, privirea se întoarce, aţintită spre „cuib”, căci acolo este balanţa care echilibrează aspiraţiile şi care pronunţă Adevărul. Lumina dreptului este una dintre constan­tele care veghează la moderaţie şi consecvenţă.

Într‑o structură flexibilă, Revista de Dreptul Familiei cuprinde părţile tradiţionale – Studii, Jurisprudenţă adnotată şi jurisprudenţă rezumată, Recenzii, Restitutio, precum şi un Editorial (aparţinând unei personalităţi din afara sferei juridice), Dosar legislativ, Codex bibliografic, Cultură juridică, Evenimente. Abordărilor tematice de întindere sau, după caz, omagiilor postume aduse personalităţilor, le este rezervat Suplimentul Revistei de Dreptul Familiei. Revista îşi doreşte să creeze premisele necesare iniţierii unei colecţii de restituiri prin publicarea unor ediţii critice ale lucrărilor de căpătâi din sfera dreptului familiei, care formează, de altfel, memoria dreptului românesc.

Un gest de consolidare a fundamentului familiei, prin dezbatere, rigoare, soluţii viabile – aceasta se doreşte a fi Revista de Dreptul Familiei. Un nou orizont pe care timpul juridic să îl îmbogăţească şi să îl ofere cititorilor pentru care dreptul familiei este „patria inimii”, care le motivează existenţa profesională.

 

Călina Jugastru

Ioan Ilieş Neamţ

Bogdan Dumitru Moloman