JURISPRUDENȚĂ

1. Respingerea cererii de divorţ pentru motivul separării în fapt îndelungate. Pronunţarea divorţului în temeiul art. 373 lit. b) C. civ. Păstrarea numelui dobândit prin căsătorie

Deşi între părţi a survenit o separare în fapt mai mare de doi ani, nu sunt întrunite condiţiile legale pentru pronunţarea divorţului în temeiul art. 373 lit. c) C. civ. cât timp pârâta a fost alungată din locuinţă şi nu i s‑a mai permis să revină, reclamantul schimbând încuie­toarea de la uşa imobilului.

Raportat la perioada îndelungată de timp, de peste 40 de ani, în care pârâta a purtat numele dobândit prin căsătorie, cât şi prin prisma activităţii profesionale desfăşurate, aceea de cadru didactic, instanţa apreciază că cererea pârâtei de păstrare a numelui este întemeiată [Jud. Iaşi, s. civ., sent. civ. nr. 5568/2020[1], nepublicată, trimisă, în rezumat şi cu notă expli­cativă, de Paula‑Alina Lupu*]

2. Tăgada paternităţii. Imprescriptibilitatea dreptului la acţiune

Acţiunea în tăgăduirea paternităţii introdusă de copilul născut în timpul căsătoriei are caracter imprescriptibil. Dreptul la stabilirea stării civile conform realităţii biologice este, în mod evident, unul personal nepatrimonial, întrucât vizează statutul persoanei, fiind ca atare strâns legat de titularul lui, consecinţa fiind aceea că şi acţiunea care însoţeşte un astfel de drept are caracter imprescriptibil [ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dec. nr. 33/2021, publicată în M. Of. nr. 619 din 23 iunie 2021, trimisă, în rezu­mat, de Bogdan Dumitru Moloman*].

3. Consimţământul unuia dintre părinţi la părăsirea ţării de către minor sau eliberarea paşaportului. Suplinire consimţământ (I). Exercitarea autorităţii părinteşti în comun (II)

1. Dacă unul dintre părinţi refuză să‑şi dea consimţământul la părăsirea ţării de către minor sau la eliberarea paşaportului, acesta poate fi suplinit de către instanţa de judecată. Totuşi, instanţa de tutelă poate dispune contrar voinţei părintelui numai atunci când refuzul acestuia la exprimarea consimţământului este unul abuziv şi contrar interesului superior al minorului. Sub acest aspect, refuzul părintelui de a‑şi da acordul la deplasarea în străinătate a minorului sau la eliberarea paşaportului poate fi considerat abuziv doar dacă nu este fundamentat pe argumente şi elemente obiective relative la starea de bine a minorului şi nu este în interesul superior al acestuia.

La momentul analizei cererii, instanţa trebuie să aibă în vedere un ansamblu de cir­cumstanţe şi împrejurări obiective şi să se raporteze la elemente factuale concrete şi determinante. În plus, consimţământul trebuie suplinit cu privire la fiecare plecare în parte, pentru că ceea ce face instanţa este să cenzureze un abuz de drept, iar abuzul de drept nu poate fi analizat, prin definiţie, decât atunci când se raportează la un aspect punctual, clar definit.

Nu se poate suplini, în mod abstract, consimţământul părintelui, pe o durată nedeter­minată sau foarte lungă, dat fiind că, prin ipoteză, într‑o atare situaţie este imposibil de stabilit dacă refuzul este sau nu unul abuziv.

1. Exerciţiul comun al autorităţii părinteşti decurge din lege şi nu este necesar a fi dispus de către instanţă decât în măsura în care anterior s‑a dispus exerciţiul exclusiv de către unul dintre părinţi sau în cadrul unei proceduri de divorţ. În afara acestor ipoteze, indiferent dacă părinţii locuiesc împreună sau nu, exerciţiul comun al autorităţii părinteşti cu privire la minor decurge din lege şi nu este necesară consfinţirea acestuia de către instanţă [Trib. Maramureş, s. I civ., dec. nr. 306/A/2019, disponibilă [Online] la adresa www.rolii.ro, trimisă, în rezumat, de Bogdan Dumitru Moloman*].

4. Exercitarea autorităţii părinteşti în comun. Boala psihică a unuia dintre părinţi. Violenţa manifestată asupra copiilor

Regula instituită de legiuitor este ca autoritatea părintească să se exercite în comun de către ambii părinţi, şi numai în mod excepţional, atunci când există motive temeinice din punct de vedere al interesului superior al minorului, instanţa va hotărî ca autoritatea părintească să se exercite doar de unul dintre părinţi.

Cu toate că unul dintre părinţi a avut o atitudine violentă faţă de minore pe fondul unor probleme psihice,  instanţa a reţinut aceste aspecte doar la stabilirea locuinţei minorelor. Instanţa a considerat totodată că violenţele nu au fost de aşa natură încât să justifice pierderea autorităţii părinteşti, cu atât mai mult cu cât violenţele s‑au manifestat pe fondul problemelor de sănătate pe care le‑a avut respectivul părinte [Jud. Bistriţa, s. civ., sent. nr. 591/2021, disponibilă (Online) la adresa www.rolii.ro, trimisă, în rezumat, de Bogdan Dumitru Moloman*].

[1] Precizăm să sentinţa a rămas definitivă în urma respingerii ca neîntemeiat a apelului formulat de către reclamantul‑pârât, prin dec. civ. nr. 1487 din 11 mai 2021, pronunţată de către Trib. Iaşi, s. I civ.

* Avocat, Baroul Iaşi. E‑mail: avocatpaulalupu@gmail.com.

* Consilier superior – Compartimentul Autoritate Tutelară (Direcţia Administraţie Publică, Juridic) din cadrul Primăriei municipiului Bistriţa. E‑mail: moloman.bogdan@yahoo.com.

* Consilier superior – Compartimentul Autoritate Tutelară (Direcţia Administraţie Publică, Juridic) din cadrul Primăriei municipiului Bistriţa. E‑mail: moloman.bogdan@yahoo.com.

* Consilier superior – Compartimentul Autoritate Tutelară (Direcţia Administraţie Publică, Juridic) din cadrul Primăriei municipiului Bistriţa. E‑mail: moloman.bogdan@yahoo.com.