În data de 23 mai 2023, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Buhuceanu şi alţii c. României1. Hotărârea camerei este un prilej de reflecţie şi, după caz, de reconsiderare a direcţiilor reglementării naţionale. Absenţa cadrului legal de recunoaştere şi protecţie a cuplurilor de acelaşi sex, obligaţia pozitivă în temeiul art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului, aplicarea principiilor stabilite în Fedotova şi alţii c. Rusiei, raportul dintre interesul public şi interesele reclamanţilor, marja de apreciere ce revine statelor – toate aceste aspecte se regăsesc într-o hotărâre care poate fi lecturată din mai multe perspective.
Actualitatea juridică a cuplurilor de acelaşi sex este rezultanta mai multor factori. Referindu-ne la evoluţiile din statele membre, constatăm că legislaţia s-a modificat, într-un interval de timp care numără peste zece ani. De la non-reglementare, s-a ajuns ca un număr semnificativ de state să pună la dispoziţia cuplurilor de acelaşi sex forme de uniuni civile instituţionalizate. Doctrina a luat între preocupări problematica vieţii de familie şi situaţia persoanelor de acelaşi sex – în ramuri diferite ale dreptului, nu doar în dreptul familiei
sau, în general, în dreptul civil. Notele aprobative sau accentele critice au contribuit, deopotrivă, la amplificarea interesului pentru soluţiile legislative optime în gestionarea relaţiei de cuplu. În fine, menţionăm jurisprudenţa, care, în această sferă de interes, are caracter imperativ. Am lăsat pentru finalul enumerării rolul jurisprudenţei, întrucât acesta constituie obiectul prezentei abordări.
Pentru a „încadra” tezele desprinse din Buhuceanu, vom recurge la o retrospectivă a hotărârilor relevante pe palierul vieţii de familie – prin prisma cuplurilor de acelaşi sex. Apoi, vom sublinia câteva repere care considerăm că vor poziţiona noua hotărâre pe o linie de consolidare în raport cu jurisprudenţa anterioară. Nu credem că Buhuceanu va deschide o jurisprudenţă, aşa cum au procedat Schalk, Oliari sau Fedotova. La data de 23 mai 2023, problematica era, în esenţă, aşezată, prin rezolvări anterioare. Situaţia comparabilă a cuplurilor de acelaşi sex cu cuplurile heterosexuale a fost stabilită în Schalk. Obligaţia pozitivă a statului de a oferi cadrul legal de recunoaştere şi de protecţie a fost cuprinsă în Oliari şi reluată în Orlandi. Prevalenţa interesului privat asupra interesului majorităţii comunităţii este apanajul cauzei Fedotova (2021; Marea Cameră, 2023). În fine, vom menţiona
dileme care, probabil, vor primi rezolvări ulterioare – dreptul la căsătorie (prin prisma art. 12 din Convenţie) şi forma adecvată de protecţie juridică pentru cuplurile de acelaşi sex.