(…) Actorul, în demersul său profesional, acela de a înţelege caractere, destine, psihologii, tipologii, situaţii de viaţă, care mai de care mai complicate şi la limită, are avantajul probării „cu sânge” a unei cazuistici vaste, pe care, odată decodată, înţeleasă şi prezentată prin filtrul propriei personalităţi, are avantajul, spuneam, de a aplica vieţii de zi cu zi, în familia lui, rezolvări exersate cu atâta trudă. Teama de patologie este permanentă la orice actor serios. Însă balansul imaginar-real este instrumentul de bază al actorului. Cu acest du-te – stai – revino – stai trăieşte actorul zi de zi. Schimbul dintre personaj şi actor este permanent. Se împrumută şi se îmbogăţesc unul pe altul într-un dans al acceptării, al suportării, al fuzionării permanente. (…)
Editorial publicat în RDF nr. 2/2023