Refuzul minorului de a-l părăsi pe debitor sau manifestarea aversiunii față de creditor în procedura de executare silită. Culpa creditorului însuși (însoțită de comentariu)
În speţă, nu se confirmă că minora ar avea un astfel de profil, ci a înţeles şi a acceptat legături cu tatăl, disfuncţionalitatea derivând din faptul că minora îşi manifestă nemulţumirea
faţă de modul de abordare al părintelui în cadrul comunicărilor ce au loc, de refuzul acestuia de a accepta unele propuneri şi limite pe care le impune copilul în cadrul vizitelor, din
nemulţumirea minorei că tatăl nu-şi manifestă respectul faţă de ea într-o manieră pe care adolescenta o consideră oportună în raport cu relaţia cu acest părinte de-a lungul timpului.
Relevante sunt frustrările minorei faţă de anumite remarci ale tatălui, tonul imperativ al acestuia, nerespectarea programului de vizită de părinte, fără a o anunţa pe minora care îşi
schimba propriul program. Nici „aversiune” nu a fost identificată din partea minorei faţă de tată. Copilul a făcut referiri normale cu privire la relaţia cu tatăl şi faţă de acesta, nu şi-a manifestat în niciun fel nemulţumirea că „trebuie” să menţină legătura cu tatăl, nu a menţionat că nu şi-ar dori acest lucru, nu a susţinut niciun moment că ar dori să fie lăsată în pace şi nu a avut nicio conduită ostilă, din care să poată fi trasă concluzia că nu-şi doreşte astfel de legături.
Instanţa nu a perceput comportamente verbale învăţate/studiate, nu a constatat influenţe negative din partea mamei ori a altor persoane; dimpotrivă, minora a arătat că este încurajată de mamă în menţinerea legăturilor personale cu tatăl. [Jud. Brăila, încheierea din 12 octombrie 2022, definitivă şi nepublicată, trimisă, în rezumat, cu comentariu, de
EVELINA OPRINA]