REZUMAT
Un context judiciar provizoriu, aşa cum este ordonanţa preşedinţială, nu este adecvat pentru a opera schimbări radicale în relaţia dintre părinţi şi copil, pe de o parte, şi, pe de altă parte, nici din perspectiva încercării apelantului reclamant de preconstituire a unei alte situaţii juridice, care să-i creeze un vădit avantaj în cadrul acţiunii de fond, aceasta în contextul în care interesul minorului se opune unor modificări radicale şi la scurte perioade de timp în situaţia lui juridică raportată la părinţi, dat fiind pericolul de instabilitate socială şi emoţională ce-l poate afecta pe copil. Tribunalul nu neagă chiar o posibilă schimbare a domiciliului minorului de la mamă la tată, însă apreciază că este mai potrivit cu interesul superior al minorului ca astfel de modificări să fie operate în deplinătatea stabilirii contextului familial al minorului, a unei evaluări de fond, inclusiv de ordin psihologic, care să deceleze cea mai adecvată măsură ce poate fi luată cu privire la copil şi prin raportare la tendinţele părinţilor de a-şi impune fiecare o oarecare influenţă asupra copilului, pentru a evita o instabilitate locativă, socială şi emoţională cu privire la acesta. În lipsa unor dovezi care să justifice necesitatea şi urgenţa schimbării situaţiei juridice statuate prin sentinţa civilă nr. 8750/2021 pronunţată de Judecătoria Buftea şi în contextul manifestării unor tentative ale apelantului reclamant de a uza de concursul instanţei pentru consfinţirea unei noi situaţii, la crearea căreia a avut un rol decisiv, într-un mod care excedează efectele unei hotărâri judecătoreşti, tribunalul constată că apelantul reclamant nu a învederat nicio împrejurare de natură a determina schimbarea domiciliului minorului pe calea ordonanţei preşedinţiale, nefiind relevat niciun pericol imediat şi grav la care ar fi expus minorul dacă nu s-ar modifica de urgenţă acest domiciliu. Schimbarea domiciliului minorului trebuie să urmărească asigurarea
interesului superior al copilului şi în niciun caz însă prezentul demers nu se poate constitui într-un mecanism de consfinţire la nivel juridic a unei situaţii de fapt generate de chiar apelantul reclamant, cu încălcarea unei hotărâri judecătoreşti. Faptul că minorul ar refuza să mai meargă la domiciliul mamei urmează a fi evaluat într-un context mai larg, în sensul că, faţă de vârsta minorului, lipsa acestuia de discernământ şi prin raportare la relaţia tensionată dintre părinţi, o asemenea atitudine din partea copilului nu capătă o semnificaţie deosebită în acest cadru procesual, caracterizat la rândul lui de vremelnicie, urmând a fi circumstanţiată în cadrul acţiunii de fond prin care se urmăreşte schimbarea cu caracter definitiv a domiciliului minorului de la mamă la tată. În acest cadru mai amplu din punct de vedere probator urmează a se analiza de către instanţa de fond şi presupusa tentativă de alienare parentală la care minorul ar fi supus din partea tatălui [Trib. Ilfov, s. civ., dec. civ. nr. 674/A/2023, nepublicată, trimisă, în rezumat, de EVELINA OPRINA*].
* Profesor universitar doctor, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti; judecător, Tribunalul Ilfov. E-mail: evelinaoprina@yahoo.com.
Material publicat în RDF nr. 1/2023