Riscul grav. Excepţie de la principiul înapoierii în cazul răpirilor internaţionale de minori

Anca‑Magda VOICULESCU*

REZUMAT

Răpirile internaţionale de minori sunt un fenomen în continuă creştere, aspect care a condus la necesitatea unor reglementări distincte, în contextul mai larg al dreptului familiei.

În prezent, astfel de reglementări există în dreptul internaţional privat, dreptul Uniunii Europene, dar şi în dreptul intern al statelor, iar între aceste legislaţii există strânse interferenţe.

Deşi principiul care guvernează situaţia răpirilor internaţionale este înapoierea promptă a minorului în ţara reşedinţei obişnuite, există trei mari categorii de excepţii de la această regulă, recunoscute atât în dreptul internaţional privat, cât şi în dreptul Uniunii Europene. Acestea sunt în realitate manifestări concrete ale principiului care proclamă că interesul superior al copilului este criteriul vector în materie.

În aplicarea acestora, instanţa care soluţionează răpirea internaţională poate să respingă cererea de înapoiere a minorului în statul de origine, în principal în situaţia în care acesta s‑a integrat în mediul statului de destinaţie, există un risc grav decurgând din înapoierea copilului, respectiv sunt încălcate principiile fundamentale ale statului solicitat referitoare la salvgardarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Articolul de faţă îşi propune să analizeze doar excepţia referitoare la riscul grav, care este şi cea mai disputată în practică. În acest demers juridic, studiul va lua în discuţie cele mai proble­matice aspecte substanţiale şi procedurale, într‑o încercare de sistematizare a acestora. În egală măsură, se vor analiza şi consecinţele existenţei procesului de răpire internaţională, din perspec­tiva conexiunilor cu alte litigii, ca şi a cooperării judiciare internaţionale.

Cuvinte‑cheie: proces civil internaţional, răpire internaţională de minori, înapoiere imediată a copilului, risc grav în caz de înapoiere, cooperare judiciară internaţională.

LE RISQUE GRAVE. EXCEPTION AU PRINCIPE DU RETOUR EN CAS DʼENLÈVEMENT INTERNATIONAL DE MINEURS

RÉSUMÉ

Les enlèvements internationaux dʼenfants sont un phénomène croissant, ce qui a conduit à la nécessité de réglementations distinctes dans le contexte plus large du droit de la famille.

Actuellement, de telles réglementations existent dans le droit international privé, le droit de lʼUnion Européenne, mais aussi dans le droit interne des États, avec une étroite interférence entre ces lois.

Bien que le principe régissant la situation des enlèvements internationaux soit le retour rapide du mineur dans le pays de résidence habituelle, il existe trois grandes catégories dʼexceptions à cette règle, reconnues tant en droit international privé quʼen droit de lʼUnion Européenne. Ce sont en fait des manifestations concrètes du principe qui proclame que lʼintérêt supérieur de lʼenfant est le critère vecteur en la matière.

En les appliquant, le tribunal dʼenlèvement international peut ordonner le non‑retour du mineur dans lʼÉtat dʼorigine, principalement, sʼil sʼest intégré dans le nouvel environnement de lʼÉtat de résidence, il existe un risque grave découlant du retour de lʼenfant, ou les principes fondamentaux de lʼÉtat requis concernant la sauvegarde des droits de lʼhomme et des libertés fondamentales sont violés.

Cet article vise à analyser uniquement lʼexception relative au risque grave, qui est aussi la plus disputée en pratique. Dans cette approche juridique, lʼétude abordera les aspects substantiels et procéduraux les plus problématiques, dans une tentative de les systématiser. De même, les conséquences de lʼexistence du processus dʼenlèvement international seront analysées, du point de vue des liens avec dʼautres litiges qui se déroulent en parallèle, ainsi que de la coopération judiciaire internationale.

Mots‑clés: procédure civile internationale, enlèvement international de mineurs, retour immédiat de lʼenfant, risque grave de retour, coopération judiciaire internationale.

THE SERIOUS RISK. EXCEPTION TO THE PRINCIPLE OF RETURN IN CASE OF INTERNATIONAL CHILD ABDUCTION

ABSTRACT

International child abductions are a growing phenomenon, which has led to need for separate regulations, in the wider context of family law.

Currently, such regulations exist in private international law, European Union law, but also in the domestic law of states, and there is close interference among these laws.

Although the principle governing the situation of international abductions is the prompt return of the minor to the country of habitual residence, there are three major categories of exceptions to this rule, acknowledged in both private international law and European Union law. They are, in reality, concrete manifestations of the principle proclaiming that the best interests of the child are the vector criterion in the matter.

In application of the above‑mentioned exceptions, the international abduction court may order the non‑return of the minor in the state of origin mainly if he or she has integrated into the new environment of the state of destination, there is a serious risk arising from the return of the child, or there is a breach of the fundamental principles of the requested state regarding the safeguarding of human rights and fundamental freedoms.

This article aims to analyze only the exception regarding the grave risk in case of return, which is also the most disputed in juridical practice. In this legal approach, the study will discuss the most problematic substantial and procedural aspects, in an attempt to systematize them. Equally, consequences of the existence of the international abduction litigation will be analyzed, from the perspective of connections with other parallel litigations, as well as of international judicial cooperation.

Keywords: international civil proceedings, international child abduction, prompt return of the child, grave risk of return, international judicial cooperation.

* Judecător doctor, Preşedinte Secţia a IV‑a Civilă, Tribunalul Bucureşti. Formator în materia dreptului familiei la Institutul Naţional al Magistraturii. Judecător de legătură pentru România privind Reţeaua Judiciară Globală pentru Convenţia de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii. Membru al Reţelei judiciare române în materie civilă şi comer­cială.

Material publicat în RDF nr. 1/2022

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Post

El régimen de comunicación familiar entre parientes y allegados en el Proyecto de Código de las familias de Cuba: las variables de una ecuaciónEl régimen de comunicación familiar entre parientes y allegados en el Proyecto de Código de las familias de Cuba: las variables de una ecuación

Leonardo B. PÉREZ GALLARDO* RESUMEN El Proyecto de Código de las familias cubano refuerza el régimen de comunicación familiar, extendiéndolo además de los niños, niñas y adolescentes – respecto de