REZUMAT
Realitatea economico‑socială a ultimelor decenii a avut drept consecinţă primară degradarea relaţiilor de familie, iar trecerea de la familia ţărănească, patriarhală, grupată în jurul pământului şi privită ca o comunitate de tip patrimonial, la familia elementară, independentă de restul rudelor, formată din soţ‑soţie‑copii, a generat, din păcate, necesitatea intervenţiei legislative în scopuri speciale destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Principiul liberei circulaţii a persoanelor şi a serviciilor a generat o cauză subsidiară care a amplificat, de cele mai multe ori, necesitatea intervenţiei statale în scopul protejării persoanelor aflate într‑o situaţie specială, măsurile, prestaţiile şi serviciile destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotire fiind reclamate, cu titlu notoriu, în special de situaţiile în care părinţii sau cei care din punct de vedere legal sau moral aveau obligaţia de îngrijire au ales să se îndepărteze de acesta, paradoxal, pentru a‑i asigura „o viaţă mai bună”.
În cuprinsul prezentului studiu, după ce vom prezenta structurat instituţiile din punct de vedere teoretic, propunând, acolo unde este cazul, modificările legislative cuvenite, dorim a clarifica, inclusiv prin raportare la valenţele practice ale textelor de lege, în ce măsură dezideratul reintegrării copilului în familie ulterior dispunerii măsurii de protecţie specială poate fi sau nu atins, în acele situaţii cu privire la care starea de fapt care a impus luarea măsurii speciale de protecţie constituite temeiul atragerii răspunderii penale pentru abandonul de familie.
Cuvinte‑cheie: măsuri speciale de protecţie, măsura plasamentului, măsura plasamentului în regim de urgenţă, măsura supravegherii specializate, reintegrarea minorului, abandonul de familie, lipsit de ocrotirea părinţilor.
LA RÉINTÉGRATION DES MINEURS ULTÉRIEUREMENT À LA DISPOSITION DES MESURES SPÉCIALES DE PROTECTION. L’ABANDON DE LA FAMILLE DANS LE CONTEXTE DE L’INTÉRÊT SUPÉRIEUR DU MINEUR
RÉSUMÉ
La réalité économique et sociale des dernières décennies a eu pour conséquence primaire la dégradation des relations de famille et le passage de la famille paysanne, patriarcale, regroupée autour de la terre et regardée comme une communauté de type patrimoniale à la famille élémentaire, indépendante du reste des parents, formée du mari‑épouse‑enfants a malheureusement généré la nécessité de l’intervention législative à des fins spéciales destinées au soin et au développement de l’enfant dépourvu, temporairement ou définitivement, de la protection des parents ou celui qui, en vue de la protection de ses intérêts, ne peut être laissés à leurs soins.
Le principe de la libre circulation des personnes et des services a généré, une cause subsidiaire qui a, le plus souvent, amplifié la nécessité de l’intervention de l’état au but de la protection des personnes se trouvant dans une situation spéciale, les mesures, les prestations et les services destinés au soin et au développement de l’enfant dépourvu, temporairement ou définitivement de protection étant réclamés, à titre notoire, notamment par les situations dans lesquelles les parents ou ceux qui d’un point de vue légal ou moral avaient l’obligation de soin ont choisi de s’éloigner de ceux‑ci, paradoxalement, afin de les assurer «une vie meilleure».
Dans le contenu de la présente étude, après qu’on présentera de manière structurées les institutions d’un point de vue théorique, proposant, le cas échéant, les modifications législatives appropriées, nous souhaitons clarifier, inclusivement par rapport aux valences pratiques des textes de loi, en quelle mesure le desiderata de la réintégration de l’enfant dans la famille ultérieurement à la disposition de la mesure de protection spéciale peut être atteint ou non même dans les situations dans lesquelles, l’état de fait qui a imposé la prise de la mesure spéciale de protection constitue le fondement de l’engagement de la responsabilité pénale pour l’abandon de famille.
Mots‑clés: mesures spéciales de protection, la mesure du placement, la mesure du placement en régime d’urgence, la mesure de la surveillance spécialisée, la réintégration du mineur, l’abandon de famille, dépourvu de la protection des parents.
REINTEGRATION OF THE MINORS AFTER THE DISPOSAL OF THE SPECIAL MEASURES OF PROTECTION. THE FAMILY ABANDONMENT IN THE CONTEXT OF THE BEST INTEREST OF THE MINOR
ABSTRACT
The socioeconomic reality of the last decades had as primary consequence the deterioration of the family relations and, the transfer from the countryside, from the patriarchal family, grouped around the land and seen as a community of patrimony type to the elementary family, independent of the rest of the relatives, including a husband‑wife‑children, has generated, unfortunately, the need of the legislative intervention in special purposes designated for the care and development of the child, lacking, temporarily or definitively, the protection of the parents or of the child that cannot be left in their attending in order to protect his interests.
The principle of free circulation of the persons and services has generated a subsidiary cause that amplified, most of the times, the need of the intervention of the state for the purpose of protecting the persons in a special situation, the measures, the acts and services designated for the care and development of the child lacking, temporarily or definitively the protection, being challenged, with notorious title, especially in the situations when the parents or those that from the legal or moral point of view had the obligation of attendance, chose to depart from them, paradoxically, to assure them “a better life”.
In the content of the present study, after we will present the structure of the institutions from the theoretical point of view, proposing, where it is the case, the legislative modifications needed, we want to clarify, including by reporting to the practical valences of the texts of the law, to what extent the desire to reintegrate the child in the family, after the disposal of the measure of special protection, can be accomplished or not, even in those situations when, the state of affairs that imposed the taking of the special measure of protection is the reason for the appealing to the penal responsibility for the family abandonment.
Keywords: special measures of protection, the measure of placement, the measure of placement as a matter of emergency; the measure of the specialized surveillance, the reintegration of the minor, the family abandonment, lacking the protection of the parents.
* Avocat, Baroul Bihor. E‑mail: domocos.v@gmail.com.