REZUMAT
Reşedinţa obişnuită a dobândit un rol semnificativ în raporturile juridice cu element străin, iar relaţiile de familie sunt o dovadă elocventă în acest sens. Materia desfacerii căsătoriei apelează consistent la reşedinţa obişnuită, ca factor de legătură în conflictele de legi şi în conflictele de jurisdicţii. Sublinierea importanţei acestui element de legătură implică inventarierea Regulamentului
(UE) nr. 1259/2010, a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 [respectiv Regulamentul (UE) 2019/1111] şi a dispoziţiilor dreptului român (Codul civil şi Codul de procedură civilă). Verificarea variantelor legii aplicabile, raportul reşedinţei obişnuite cu alte puncte de legătură, argumentele care pledează pentru frecvenţa reglementării acesteia sunt câteva premise care legitimează cercetarea conţinutului noţiunii de „reşedinţă obişnuită”.
În contextul în care aspectele conflictuale referitoare la divorţ şi separaţia de corp sunt „dominate” de reşedinţa obişnuită, este simplu de observat că actele normative europene nu oferă nici calificarea legală a noţiunii, nici indicii de stabilire a reşedinţei obişnuite. Totuşi, conturarea unei definiţii ar putea să prezinte utilitate în considerarea unei jurisprudenţe convergente (şi, ideal, unitare). Sprijinul unei posibile definiţii presupune verificarea reperelor dispersate, în decursul timpului, în practica instanţei de la Luxembourg.
Cuvinte-cheie: divorţ, separaţie de corp, element de extraneitate, determinarea lex causae, determinarea jurisdicţiei competente, factori de legătură, reşedinţa obişnuită, calificare.
«LA RÉSIDENCE HABITUELLE» DANS LE CADRE DE LA DISSOLUTION DU MARIAGE AVEC UN ÉLÉMENT D’EXTRANÉITÉ
RÉSUMÉ
La résidence habituelle a acquis un rôle important dans les relations juridiques étrangères, et les relations familiales en sont une preuve éloquente. La question de la dissolution du mariage fait systématiquement appel à la résidence habituelle, en tant que facteur de rattachement dans les conflits de lois et les conflits de compétence.
Souligner l’importance de ce lien implique l’inventaire du Règlement (UE) n° 1259/2010, du Règlement (CE) n° 2201/2003 (respectivement, Règlement (UE) 2019/1111) et les dispositions du droit roumain (code civil et code de procédure civile). La vérification des variantes de la loi applicable, le rapport de la résidence habituelle avec d’autres points de connexion, les arguments
qui plaident pour la fréquence de sa réglementation sont des prémisses qui légitiment la recherche du contenu de la notion de «résidence habituelle».
Dans le contexte où les aspects conflictuels du divorce et de la séparation de corps sont «dominés» par la résidence habituelle, il est facile de voir que les actes normatifs européens ne fournissent ni la qualification juridique de la notion ni les indications de l’établissement de la résidence habituelle. Cependant, il pourrait être utile de présenter une définition, compte tenu d’une jurisprudence convergente (et, idéalement, unitaire). Soutenir une définition possible implique de vérifier les repères éparpillés dans le temps dans la pratique du tribunal luxembourgeois.
Mots-clés: divorce, séparation, détermination de la lex causae, détermination de la juridiction compétente, facteurs de rattachement, résidence habituelle, qualification.
“HABITUAL RESIDENCE” IN THE CONTEXT OF THE DISSOLUTION OF THE MARRIAGE WITH AN ELEMENT OF FOREIGNNESS
ABSTRACT
Habitual residence has acquired a significant role in foreign legal relations, and family relationships are an eloquent proof of this. The matter of dissolution of marriage consistently appeals to habitual residence, as a connecting factor in conflicts of laws and conflicts of jurisdiction.
Emphasizing the importance of this link implies the inventory of Regulation (EU) no. 1259/2010, of Regulation (EC) no. 2201/2003 [respectively, Regulation (EU) 2019/1111] and the provisions of Romanian law (Civil Code and Code of Civil Procedure).
The verification of the variants of the applicable law, the relation of the habitual residence with other connection points, the arguments that plead for the frequency of its regulation are some premises that legitimize the research of the content of the notion of “habitual residence”.
In the context in which the conflicting aspects of divorce and legal separation are “dominated” by the habitual residence, it is easy to see that European normative acts do not provide either the legal qualification of the notion or the indications of establishing habitual residence. However, outlining a definition could be useful, considering a convergent (and, ideally, unitary) jurisprudence. Support for a possible definition involves checking the landmarks scattered over time in the practice of the Luxembourg court.
Keywords: divorce, separation of body, element of extraneousness, determination of lex causae, determination of competent jurisdiction, connecting factors, habitual residence, qualification.